top of page

Șiri de actualitate

Newsletter

WhatsApp Image 2026-04-16 at 12.07.58 (2).jpeg
WhatsApp Image 2026-04-16 at 12.07.58 (2).jpeg

Vocea Banatului

JURNALISM INDEPENDENT DIN VESTUL ROMÂNIEI

ȘTIREA ZILEI

ALERTĂ: Inundații în zona Oravița — se evacuează locuitorii din cartierul de sud.

Stiri de actualitate

Cele mai recente știri și informații din Caraș-Severin și Banat.

OAMENI BUNI, FACEȚI BINE!

Poza scriitorului: Ionuț Popovici
Ionuț Popovici
acum 9 ore
4 min de citit

În fond și la urma urmei, ce ne definește? Ce lăsăm în urma noastră când lumina zilei noastre se stinge? Nu casele, nu mașinile, nu funcțiile și nici titlurile de pe ușă. Toate acestea rămân pe pământ, se învechesc, se uită. Ce rămâne cu adevărat este urma pe care am lăsat-o în sufletul celorlalți: o rugăciune, un cuvânt bun spus la vremea potrivită, o mână întinsă, un ajutor nesperat.


Suntem în Postul Crăciunului. Zilele se scurtează, serile se lungesc, iar orașele încep să se îmbrace în lumini, unele mai strălucitoare, altele mai puțin. La fel sunt și casele oamenilor. Ne pregătim sufletește pentru Nașterea Domnului, pentru colinde, pentru masa de la care nu trebuie să lipsească nimeni drag. Și totuși, privind în jur, nu pot să nu observ un lucru care mă întristează.


Binele nu are calendar

Pentru unii dintre noi, a face bine a devenit o activitate de sezon. O bifăm în calendar, între cumpărăturile pentru sărbători și pregătirea bradului. Donăm o dată pe an, zâmbim o dată pe an, ne amintim de cei singuri o dată pe an. Iar pentru alții, din păcate, noțiunea aceasta nici nu mai există. S-a pierdut undeva, între grabă, oboseală și vremurile pe care le trăim. Dar binele nu trebuie notat în calendar. Postul nu înseamnă doar ce punem pe masă, ci mai ales ce punem în inimă. Nu există o perioadă anume în care trebuie să fim buni și una în care ne este îngăduit să uităm de ceilalți. Bunătatea care are dată de expirare nu este bunătate, ci obicei.


Ești în post și atunci când...

Ești în post și dacă, înainte de culcare, spui o rugăciune. Nu una lungă, nu una învățată pe de rost neapărat, ci una sinceră, în care mulțumești pentru ziua care a trecut și ceri putere pentru cea care vine.


Ești în post și dacă îți saluți vecinul încruntat. Poate că el poartă o povară pe care tu nu o vezi. Poate că salutul tău este singurul cuvânt bun pe care îl aude în ziua aceea. Și, cine știe, poate că mâine nu va mai fi atât de încruntat.


Ești în post și dacă adopți un suflet nevinovat, un cățel sau o pisică, de care vei avea grijă. Acele ființe care nu știu să ceară, dar știu să iubească necondiționat. Care te așteaptă la ușă fără să te întrebe cât câștigi sau ce funcție ai. Grija față de ele este, poate, una dintre cele mai curate forme de bunătate.


Ești în post și dacă ajuți un om la nevoie. Și nu neapărat cu partea materială. De multe ori, oamenii nu au nevoie de bani, ci de cineva care să-i asculte. De un sfat dat cu blândețe. De un braț de care să se sprijine când trec strada. De cineva despre care știu, în adâncul sufletului, că va fi acolo. La miezul nopții, într-o zi grea, într-un moment în care lumea pare să se prăbușească. Un om la care poți suna fără să te scuzi și care nu te întreabă „de ce”, ci doar „unde ești?”. Pentru cine se simte singur pe lume, să știe că există un astfel de om înseamnă uneori diferența dintre a renunța și a merge mai departe.


Lucrurile mici sunt cele mari

Am învățat, de-a lungul anilor, că oamenii nu-și amintesc atât ce le-ai spus sau ce le-ai dat, cât felul în care i-ai făcut să se simtă. Un bătrân căruia i-ai ascultat povestea de zece ori, fără să-l întrerupi. Un copil căruia i-ai arătat că lumea mai are și oameni buni. O cunoștință sau un coleg pe care l-ai susținut atunci când toți ceilalți îl criticau. Sau care trece printr-o problemă despre care îi este greu să vorbească. Poate este bolnav și se teme, își pune întrebări ale căror răspunsuri îl sperie, iar o vorbă bună de la tine îi poate da curaj. Acestea nu apar în nicio statistică. Nu le vede nimeni, nu le aplaudă nimeni. Dar ele construiesc, cărămidă cu cărămidă, o lume în care merită să trăim. Și, mai ales, construiesc omul care devenim.


365 de fapte bune

Vă mărturisesc ceva personal. De câțiva ani mi-am propus să fac cel puțin 365 de fapte bune pe an, atâtea câte zile are anul. Măcar una pe zi. Nu le contabilizez. Pe cele mai multe nici nu le mai țin minte. Dar știu că sunt acolo, cel puțin 365, puse una lângă alta, zi după zi. Iar la finalul anului, când toată lumea se pregătește de sărbători și de noul an, eu mă simt și mai împlinit. Nu pentru că aș fi făcut ceva extraordinar, ci pentru că nicio zi n-a trecut fără să las în urma mea măcar un strop de bine. Încercați și voi. Nu e greu, nu costă mult și nu cere timp de care să nu dispuneți. Un salut, un telefon dat cuiva singur, o vorbă bună, o mână de ajutor. Și nu vă îngrijorați că nu le țineți socoteala. Dacă noi nu le numărăm exact, cineva sigur o face. El.


Ce lăsăm în urmă

Dacă mâine n-am mai fi aici, ce ar spune oamenii despre noi? Ar vorbi despre averile noastre sau despre inima noastră? Despre cât am avut sau despre cât am dăruit? Cred cu tărie că fiecare dintre noi are puterea de a face lumea puțin mai bună. Nu trebuie să fim eroi, nu trebuie să facem gesturi spectaculoase. Trebuie doar să fim atenți. Să vedem omul de lângă noi. Să ne oprim o clipă din alergarea noastră zilnică și să întrebăm, sincer: „Ce mai faci? Te pot ajuta cu ceva?” Acesta este postul adevărat. Acesta este Crăciunul adevărat. Și el poate dura tot anul.


Deci, dragi prieteni, oameni buni, faceți bine cât puteți. Faceți bine azi, nu mâine. Faceți bine și atunci când nu vă vede nimeni. Faceți bine chiar și atunci când nu primiți nimic înapoi. Pentru că, în final, binele pe care îl dăruim este singura avere care nu se pierde niciodată.


Vă doresc un post binecuvântat și un suflet plin de lumină!


Ionuț Popovici

Comentarii


Cele mai citite știri

Toate categoriile

bottom of page